Facultatea de Geografie si Geologie - Univesitatea Al. I.Cuza Iasi

.

Geografia
(din grecescul — geographia, însemnând „a descrie pământul”)este studiul care se ocupă cu relieful, terenurile, trăsăturile, locuitorii şi fenomenele Pământului. O traducere literară ar fi „să descrii sau să scrii despre Pământ”. Prima persoană care a folosit cuvântul „geografie” a fost Eratosthenes (276—194 î.Hr.). Patru direcţii tradiţionale ale cerectării în domeniul geografiei sunt analiza spaţială a fenomenlor naturale şi umane (geografia ca un studiu al distribuţiei), studiul fizic (al locurilor şi regiunilor), studiul relaţiei dintre om şi uscat şi cercetarea în domeniul ştiinţelor Pământului. Cu toate acestea, geografia modernă este o disciplină cuprinzătoare care încearcă să înţeleagă Pământul cu toate complexităţile sale naturale şi artificiale — nu doar unde sunt obiectele, dar şi cum au fost create şi cum vor fi. Ca „legătură dintre om şi ştiinţele fizice”, geografia este divizată în două mari ramuri, geografia umană şi geografia fizică. Geologia
cuvânt compus de origine greacă, (conform γη, geo = pamânt şi λογος, logos = ştiinţă) este ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii şi formării Pamântului. Geologia ar putea fi considerată ca fiind plasată undeva la graniţa dintre geografie şi astronomie, întrucât analiza Pamântului porneşte de acolo de unde se opreşte geografia şi se opreşte, la rândul său, acolo unde începe astronomia. Geologia studiază atât compoziţia rocilor de suprafaţă cât şi a celor de adâncime, zacămintele minerale solide, lichide şi gazoase, structura integrală a planetei Terra, plăcile tectonice ale scoarţei terestre, dar şi structura de profunzime a planetei noastre, straturile sale lichide succesive, ce se găsesc între crusta solidă a suprafeţei Pamântului şi miezul său greu, alcătuit preponderent din elemente de metale grele topite, fiind supuse la presiuni foarte mari. Fazele de cercetare geologică a unei regiuni se începe cu cartarea terenului, un accent deosebit acordându-se aflorimentelor (roci la suprafaţă). Urmează faza de prospecţie cu şanţuri de suprafaţă, şi forare de suprafaţă care ajută la formarea profilelor geologice, cu luare de eşantioane (probe pentru determinarea conţinutului), aceste date se vor înscrie pe o hartă geologică la scară cu aliniamente (cote de nivel) Prin metode de extrapolare se pot prezice poziţia rocilor din adâncime, o examinare amănunţită la nivel microscopic oferă date despre structura mineralogică şi paleontologică (fosile) a rocilor. Cercetarea geologică sprijintă şi în colaborare cu alte ştiinţe ca: matematica, geostatistica şi mai ales mineritul.

Ultima modificare: 17 February 2010, 11:39:01